Internetul şi „societatea informaţională”

By: Chung Hong Key [M.A]

Impactul pe care îl are noua dinamică a comunicaţiei şi informaţiei, creată de reţelele de calculatoare ca instrument mass media


„Folosirea calculatorului va deveni la fel ca si folosirea electricităţii când aprinzi lumina.”
( Bill Gates)

Introducere


Se previzionează că unele moduri de comunicare vor dispărea pe masură ce se extinde noua tehnologie. În cazul meu de exemplu, faxul, scrisoarea clasică, radioul pe unde scurte, abonamentul la un ziar din ţara mea şi chiar telefonul au fost înlocuite de tehnologia electronică: comunicarea prin calculator pe Internet.” Scrisorile clasice au fost uitate în momentul în care au apărut e-mailul, faxul şi telefoanele mobile; serviciile poştale care au mai rămas folosite se reduc la publicitate prin poşta şi felicitări.”(Economist:108)

Comunicaţia prin intermediul calculatorului ne permite accesul într-o lume diferită , stimulează interacţiunile dintre oameni şi furnizează informaţii aproape nelimitate, promiţând o „autostradă a informaţiei”. Această „autostrada” este un necesar pentru îmbunătăţirea reţelei comunicaţionale pentru folosul publicului „ care trebuie să răspundă nevoilor utilizatorilor şi nu celor ale proprietarilor” (Freedman 1996:288). Această „autostradă” nu ar trebui să „funcţioneze pentru a aduce profit ci pentru a satisface nevoile publicului şi în beneficiul acestora.” (Ibid:288)

1. Beneficiul publicului

Pentru a avea beneficii din această „autostradă informaţională”; în primul rând, oamenii trebuie să fie educaţi în această privinţă şi în al doilea rând ar trebui să aibă acces la noua tehnologie:”au” şi „nu au”.(Croteau:323) „Revoluţia Internetului ar merge cu un pas mult mai rapid dacă toată lumea ar avea acasă conexiune.”(The Ecomonist 2002:104) Va conecta „pe oricine la orice” ( ibid:108) şi oricând. Deşi inovaţia ar avea loc în toate activităţile umane, aceasta ar avea loc mai ales în sistemul comunicaţional în sine.Vechile concepte de expeditor şi destinatar ar fi nepotrivite pentru studiul comunicaţiei. Conceptul de interactivitate şi interschimbabilitate a expeditorilor şi destinatarilor mesajelor, poate fi încorporat în studierea reţelei de utilizatori a oricărui serviciu de Internet.

Poate că cea mai importantă caracteristică a Internetului este aceea că îi apropie pe oameni depăşind graniţele interacţiunii prin intermediul mesajelor. Devine un „conglomerat” mass-media şi „toţi intră în contact cu ceilalţi.”(Croteau:318) potrivi lui Neuman, noul Internet media „permite o comunicare mai rapidă, mai diversă, şi în două sensuri între cei ce au deopotrivă mai mult control şi mai multe alternative.”(Ibid) Unul dintre cele mai mari avantaje ale Internetului este acela că dă posibilitatea utilizatorilor de a fi cei care produc mesajele.

Această nouă formă de mass-media ne îndrumă spre diversificarea receptivităţii de la sferele divertismentului spre sfera informării şi chiar a cumpărăturilor prin intermediul Internetului.
Aceasta este mai degrabă o „evoluţie decât o revoluţie.”(Ibid) Cu toate acestea, mass-media prin Internet nu va înlătura sau schimba radical obiceiurile noastre din domeniul mass-media ci va evolua în paralel cu acestea.

2. Evoluţia noii mass-media şi democraţia electronică


Uriaşul impact al noii mass-media va schimba concepţiile vechi. Această nouă concepţie va fi ca o provocare pentru căile tradiţionale pe care le urmăm, fie că e vorba de politică, afaceri, relaţiile dintre oameni şi expresia religioasă. Actuala campanie electorală pentru alegerea preşedintelui în Coreea demonstrează acest fenomen: puterea comunicaţiei realizate prin intermediul calculatoarelor.

Anumite grupuri care în trecut au fost destul de cinice şi detaşate, au avut prin intermediul Internetului o importantă participare la această campanie electorală. Unul dintre site-urile de pe Internet care l-au sprijinit pe Roh, candidat din partea Partidului Democrat Liberal ( www.nosamo.org ) a transferat cultura electorală şi l-a ajutat pe candidat să se propulseze de pe locul doi într-o poziţie de lider. Acest website a fost închis la hotărârea Comitetului Central de Management al Alegerilor, fapt ce a ridicat o serioasă problemă în ceea ce priveşte „democraţia electronică.”


După cum evidenţiază Rheingold, noul mod de comunicare în alegerile din Coreea „ amplifică puterea grupurilor de presiune de a aduna informţii, de a organiza acţiuni politice şi de a influenţa opinia publică prin influenţarea modului de a face politică.”( Tsagarousianous 1999:191) Hohn Keane afirmă că „ democraţia e caracterizată de propria-i abilitate de a găzdui expresia de solidaritate sau de opoziţie faţă de ideile politice.”(Ibid: 194) Restricţiile impuse de „CCMA” au limitat democraţia electronică şi au descurajat aspiraţiile populaţiei de a participăa în problemele politice.
Tsagarousianous a relatat că atât „comunicarea de la cetăţean la cetăţean cât şi comunicarea de la cetăţean la stat este foarte importantă” în democraţia electronică. Consecvent cu aceasta, crearea democraţiei electronice este necesară în procesul democraţiei liberale din Coreea.

3. Implicaţiile teologice ale noii mass-media

În mod tradiţional, misiunile creştine au fost percepute ca „ activităţi ale misionarilor.”( Bosh 1992:1) care au fost trimişi în misiuni la case sau la diferite biserici. Cu toate acestea, criza contemporană a Bisericii Creştine; declinul Creştinităţii Vestice şi tensiunile produse de actele de terorism ale fanaticilor religioşi, precum şi procesul global de secularizare, reprezintă o provocare pentru paradigmele misionarismului tradiţional. Bisericile din întreaga lume trebuie să-şi dezvolte un limbaj pentru laici, limbaj diferit de cel al oamenilor din interior, astfel încât în cele din urmă aceştia să accepte bisericile locale.

Presupun că multe biserici contemporane au asemenea dificultăţi. Frank Field, un fost membru al Sinodului General descrie foarte bine această criză a Bisericilor Engleze contemporane, spunând:”suntem la marginea prăpastiei.”( Glendhill 2002) Trustul de Conversaţii al Bisericilor şi-a exprimat de asemenea doleanţele cu privire la păstrarea arhitecturii şi istoriei Bisericii Engleze, fără a avea însă un simţ al identităţii în această problemă. Pe de altă parte, teologii scoţieni ridică probleme prin folosirea filmelor care să facă Biblia mai accesibilă lumii moderne. Purtătorul de cuvânt al Societăţii Scoţiene a Bibliei, John Lloys a spus: „noi credem în folosirea filmelor, a televiziunii, a mass-mediei vizuale pentru a transmite oamenilor mesajul nostru.”( Kirby 2002)


Prima problemă se referă la cum să se păstreze bisericile pline de enoriaşi, iar a doua problemă se referă la cum să se procedeze pentru ca Biblia să fie relevantă şi pentru mass-media modernă. Aceste două abordări îşi au rădăcinile în relaţia Bisericii cu lumea modernă.

Stewart Hoover defineşte relaţia creştinilor cu lumea modernă ca „fundamentalism” religios de dreapta şi practică a „noii ere” religioasă de stânga.(1996:251)un astfel de fenomen legat de teoriile sociale şi culturale. Este vorba de o noţiune care desemnează concluzia secularizării după dihotomia „Gemeinschaft şi Gesellschaft.” ( Hoover:252) Potrivit acestei teorii, sfera credinţei e detaşată de sfera raţională, pragmatică. Drukheim desparte religia în „sacru” şi „profan.”(Ibid:254) El afirmă, „religia este un aspect esenţial a vieţii sociale”(ibid) iar sacrul este o reprezentare simbolică a relaţiilor sociale. Cu toate acestea mass-media care există în momentul de faţă „în sfera practică şi raţională şi în sfera profană nu e sacră”.

Marx pune accentul pe faptul că adevărata practică religioasă e atinsă prin muncă şi interacţiune cu natura. Dar procesul general de producţie şi distribuţie a bunurilor copleşeşte sfera sacră a religiei. Totuşi, această delimitare dintre sacru şi profan dă o falsă concepţie asupra practicii religioase în viaţa modernă.

Cum poate experienţa religioasă contemporană să acorde o libertate raţională între tehnologiile bunurilor moderne din sistemul comunicării în masă şi experienţele religioase particulare din sistemul ritualurilor. Oare poate religia să capteze „laicul din sacru” sau care este graniţa dintre „sacru şi laic.”

Cred că teoria „Gemeinschaft şi Gesellschaft” a lui Ferdinand Tonny nu ar trebui percepută ca o delimitare între „sacru şi laic” ci ca o „dezvoltare a comunităţii bazată pe tradiţii şi similitudini bazate pe un contract.”( Block 2001:88) Societatea tradiţională s-a descurcat şi fără informaţie, dar societatea modernă, va experimenta orbirea în foamea de informaţii. Dacă nu deţii informaţii suficiente, devine foarte greu să iei o decizie şi apare frica de necunoscut. Cu toţii avem nevoie de informaţii, care pot fi obţinute prin intermediul tehnologiei. „ informaţia a început să circule cu viteza luminii.” ( Brown 2000:17)

Concluzii

Cu privire la beneficiile aduse de folosirea Internetului; în primul rând oamenii ar trebui să aibă uşor acces la această tehnologie, în al doilea rând, Biserica ar trebui să-şi schimbe conceptul de „sacru şi profan” în conformitate cu dezvoltarea tehnologiei. Dacă informaţia poate să circule cu viteza Internetului, de ce nu ar putea şi învăţătura lui Hristos?